Povesti de calatorii in siguranta cu Paul Drosu. Dupa ce a fost de 2 ori in jurul globului pamantesc – partea I

Sfaturi de calatorii in siguranta cu Paul DROSU

Povesti de calatorii in siguranta cu Paul Drosu. Dupa ce a fost de 2 ori in jurul globului pamantesc – partea I

1. Povesteste-ne cate ceva despre tine si ce colturi ale lumii ai atins. Ce « recorduri » personale ti-au dat cea mai mare satisfactie si care sunt destinatiile cele mai atipice pe care le-ai explorat.

As incepe cu un citat al unui explorator si aventurier care mi-a influentat mult pasiunea pentru calatorii: «Cand bate vantul aventurii, trebuie sa-i asculti chemarea. Daca bate, eu il simt si ma supun.» (Fernand Fournier-Aubry, cunoscut in bazinul Amazonului ca Don Fernando, unul dintre ultimii mari aventurieri ai secolului 20)

Ma numesc Paul DROSU, sunt trecut de prima tinerete, dar ma laud ca oamenii imi dau mai putini ani decat am. De mic copil mi-a placut sa citesc nenumarate carti de calatorii, de explorari, de aventuri…si sa visez…inchideam ochii si ma gandeam, cum ar fi in acele insule, jungle, munti, fluvii uriase, oceane…si  eu ce as face daca as fi in locul personajelor reale sau imaginare din cartile mele dragi. Si, avand norocul de niste parinti carora le placea sa calatoreasca, am inceput de foarte mic copil sa calatoresc…si mi-am facut ucenicia incepand cu baza… Intai au fost muntii din Romania. Apoi a fost toata Romania. Nici nu prea avea cum sa fie altfel in timpul comunismului… Apoi a fost Europa si au fost umilintele de la cozile de cu noapte, pentru a obtine o viza… Iar apoi (si acum) a fost si este lumea intreaga, fara alte limite decat circumferinta globului pamantesc. Am fost de 2 ori in jurul globului pamantesc, la propriu, adica am plecat catre vest si m-am intors in Romania dinspre est. Asa am pierdut efectiv, in acel moment, (dar, totusi, doar aparent) cate o zi din viata la traversarea ”Int’l Date Line”(Linia Internationala a Datei) din mijlocul Pacificului. Am strabatut Pacificul pe cele 2 diagonale, Chile – Japonia si USA – Noua Zeelanda si Australia, avand ca punct de intersectie centrul Pacificului, in TAHITI.

Traiesc intens fiecare minut din calatoriile pe care le fac de-a lungul si de-a latul acestui Pamant, pentru ca sunt constient ca acestea sunt un dar extraordinar al vietii. De fapt, eu vad fiecare calatorie ca pe o aventura. Le pregatesc minutios, dar las intotdeauna loc si neprevazutului…de orice fel.

Multe locuri, de fapt chiar toate, mi-au dat o mare satisfactie, caci intotdeauna stiu exact unde si, MAI ALES, de ce vreau sa ma duc. Eu sunt un calator destul de atipic…trendurile, clasamentele, reclamele de suprafata nu au nici un efect asupra deciziilor mele de calatorie. Eu deja stiu de mult timp unde si de ce as vrea sa ajung…dar si unde si de ce NU as vrea sa ajung.

 

Atol de corali - calator Paul DROSU

Atol de corali

 

Pentru a raspunde, totusi, la intrebare, as putea spune ca cele mai atipice destinatii mi-au dat si cele mai mari satisfactii – ca atolii de corali indepartati din Polinezia Franceza, pe unii dintre ei fiind primii romani ajunsi sau printre extrem de putinii romani ajunsi (fiind suficiente degetele de la o mana sau maxim doua maini pentru a-i numara); minunata si impresionanta insula Hiva Oa, tot din Polinezia Franceza, arhipelagul Marchizelor, insula in care isi dorm somnul de veci pictorul Paul Gauguin si cantaretul Jacques Brel; sau locul de ”nastere” al celui mai maret fluviu din lume, Amazonul, prin confluenta altor 2 fluvii deja uriase in acel punct – Ucayali si Maranon, la 4.000 de km de varsarea in Atlantic. Si deosebita a fost si calatoria de 4 zile si 3 nopti cu ferry-ul in Pacific, printre miile de fiorduri sudice chiliene, de la nord la sud, prinunele dintre cele mai izolate si greu accesibile locuri din lume in care traiesc oameni.

Madagascar - Lemurienii

Lemurienii Sifaka din Madagascar

Si locurile in care ploua cele mai multe zile dintr-un an. Sau lemurienii Sifaka din Madagascar si „crique”-urile (plajele) izolate si inaccesibile? Sau maretul si salbaticul munte El Chalten (Fitz Roy) din Argentina, unul dintre cei mai greu de escaladat munti din lume? Sau rasaritul soarelui vazut de pe buza uluitorului crater Ngorongoro din Tanzania, in ragetele leilor care se auzeau de jos, din crater? Sau ”Anse Marron”, cea mai salbatica si greu accesibila plaja din Seychelles, la care ajungi facand bouldering (catarare pe bolovani), mergand prin padure inaccesibila, prin apa si pe sub apa? Sau, langa Nairobi, Kenya, cea mai fotografiata casa din Africa, o casa-muzeu, vie, de arta si artefacte africane, in care am fost primii romani ajunsi? Sau ”Museo del Fin del Mundo” din Ushuaia, in care are loc de cinste un roman, Julius Popper, care a scris istorie pentru Argentina si care a denumit multe locuri din Patagonia si Tara de Foc cu nume romanesti…explorator si aventurier de care 99,9% dintre romani nu au auzit? Sau experimentele cu sensul de scurgere al apei de pe fix linia Ecuatorului in…Ecuador? Sau atunci cand am tinut in maini doi meteoriti vechi de miliarde de ani in desertul Atacama, cel mai uscat loc de pe Pamant si locul care seamana cel mai mult cu planeta Marte, aici fiind testate de catre NASA toti robotii si toate instrumentele stiintifice care chiar vor ajunge pe MARTE? Sau empatia pe care am simtit-o in Rapa Nui (Insula Pastelui) pentru un popor greu incercat de soarta, poporul rapanui, poate cel mai salbatic exterminat popor din istorie? Sau maretele Ollantaytambo si Pisaq din Peru, care mi s-au parut si mai uluitoare decat Machu Picchu? Sau calatoria, la doar doua luni de la extraordinara eruptie a vulcanului Puyehue, de la granita dintre Argentina si Chile, pe la poalele lui, prin cenusa vulcanica de 2-3 metri inaltime? Sau inotul, de atatea zeci de ori, alaturi de dragii mei rechini (fara nici o ironie, ci extrem de serios) in Polinezia Franceza? Sau parcul national Torres del Paine, pentru care nu s-au inventat destule superlative? Sau rasaritul soarelui peste muntele Fuji, in Japonia? Sau, tot in Japonia, minunatele temple incare am dormit, de pe muntele Koya si din Magome? Sau cea mai mareata si incredibila cascada din lume – Iguazu – vazuta din elicopter? Sau poate, pur si simplu, stelele din emisfera sudica…Alpha Centauri, Crucea Sudului, galaxiile Micul si Marele Nor al lui Magellan? …E complicat de spus…si ar mai fi, dar deja iar m-am intins la vorba… „defectul” meu clasic.

 

Torres del Paine in Chile, calator Paul DROSU.

Chile, Torres del Paine.

 

Desertul Atacama - Apus.

Apus in Desertul Atacama

 2. In ce parte a lumii iti place sa calatoresti cel mai mult si de ce ? Ce apreciezi aici si ce te face sa revii ?

In POLINEZIA FRANCEZA. Am fost de cinci ori deja si sigur voi mai ajunge. Cine a citit din postarile si comentariile mele sau a rasfoit micul meu blog (https://latitude360longitude360.wordpress.com/), stie de ce. Sunt foarte multe motive pentru care apreciez aceasta tara din mijlocul Pacificului, cu un teritoriu aproape cat al Europei. Pe scurt, pentru ca Polinezia Franceza este unica, in primul rand, prin distantele imense fata de ORICE continent de pe Pamant, de peste 6.000 de km. Unicul loc din spatiul cosmic din care planeta Pamant are doar culoarea albastra, este de pe verticala ridicata din TAHITI… Populatia este redusa ca numar, la fel ca si turistii – aici vin, intr-un an, tot atatia turisti cati vin in Hawaii in doar 10-14 zile!!! Mai multi atoli de corali sunt declarati rezervatie a biosferei UNESCO. ”POLYNESIE FRANCAISE” este cel mai impresionant, prezervat si diversificat teritoriu oceanic tropicalo-ecuatorial de pe Pamant, un teritoriu in care natura inca isi pastreaza o mare parte din frumusetea si salbaticia secolului 19 iar populatia o mare parte din inocenta si bunatatea aceluiasi secol 19. Aici, siguranta unui calator este MAXIMA, nu esti amenintat de oameni, de boli, de malarie, de animale periculoase din apa, de pe sol sau din aer. Nu sunt cutremure, tsunamiurile care traverseaza Pacificul sunt extrem de mici si inofensive, nu sunt uragane decat cu totul exceptional, cu zeci de ani intre ele, dar si atunci teritoriul e atins doar tangential. In concluzie, Polinezia Franceza este un teritoriu binecuvantat, pe care Natura pare ca, si in zilele noastre tulburi, il protejeaza si il apara cu o atentie deosebita…este teritoriul de pe suprafata acestei planete care se apropie cel mai mult de notiunea de RAI!

 

Calatorie deasupra unui atol de corali

Deasupra unui atol de corali. Vedere din cockpitul avionului.

 3. Cum iti pregatesti calatoriile ? Care consideri a fi cele mai importante puncte atunci cand pleci in calatorie ?

Mi le pregatesc cu mult timp inainte. In primul rand, ma documentez foarte bine, studiez diverse variante de traseu, le combin si le slefuiesc pana cand consider ca am „preparat” traseul ideal. Cel mai important si mai important punct atunci cand plec intr-o calatorie mi se pare SIGURANTA! Din TOATE punctele de vedere! Nici eu si nici sotia mea nu vrem sa ne „potcovim” nici macar cu o simpla enterocolita sau vreo diaree care sa ne strice placerea si starea de bine oferite de o calatorie… SI, cu atat mai mult, nu vrem sa ne trezim ca ne-am imbolnavit de boli grave, ca hepatitele, febra galbena sau tifoida etc. Sau si mai rau, de boli atat de grave incat, de obicei, le porti apoi toata viata, ca malaria. Si, mai ales, nu vrem sa murim prin vreo calatorie. Dar importanta nu este numai siguranta medicala, ci si siguranta generala. Verific pana si prognozele pentru El Nino/La NinaMa informez despre pericolele sociale, politice, daca sunt alegeri in perioada in care mergem noi, despre zonele mai nesigure dintr-o tara, despre modul de comportament, despre regulile de respect, despre ce NU trebuie sa faci pentru a nu jigni localnicii. Alt punct important este acela ca, dupa ce fac rezervarile si cumpar biletele de avion sau de alte mijloace de transport, tin legatura periodic cu cei din respectivele destinatii, pentru a nu avea surpriza ca au aparut modificari si eu nu am fost informat. Cu cateva zile inainte de a pleca fac o verificare finala, contactandu-i pe toti cei la care voi ajunge si verificand si biletele de avion ca nu au aparut modificari. Nu in ultimul rand, am o lista cu TOT ce trebuie sa luam cu noi in calatorie, lista pe care o verific de 2-3 ori inainte de a inchide rucsacii.  Si nu uitati de o buna asigurare medicala, pe care sa o si cititi cu ATENTIE inainte de a o cumpara.

 

 4. Care destinatii ti s-au parut cele mai nesigure ? Din ce cauza ? Cum ar putea fi evitate problemele in aceste locuri ?

Depinde din ce punct de vedere privim „nesiguranta” .

Din punct de vedere al sanatatii, un loc extrem de nesigur mi s-a parut jungla amazoniana, loc in care sanatatea si viata iti sunt constant amenintate de nenumarate vietuitoare, de pe sol, din apa si din aer…si, in primul rand, de tantarii care transmit cea mai periculoasa forma de malarie, care poate fi si mortala, Plasmodium Falciparum. Dar si simplul fapt de a te plimba pirn jungla iti cere un efort fizic (dar si psihic, de care putini isi dau seama) imens, caci caldura combinata cu umezeala extrema iti solicita extraordinar organismul…tot timpul esti leoarca de transpiratie, iar hainele odata ude nu se mai usuca in veci in acea umezeala…noi, odata intorsi in Romania, am despachetat tricouri si pantaloni din care inca puteam sa mai stoarcem ceva apa…Orice rana se infecteaza imediat si se vindeca extrem de greu. Iar in jungla, chiar si cea mai mica plimbare se poate transforma intr-un dezastru…cum ni s-a intamplat si noua atunci cand ne-am ratacit in jungla, cu tot cu ghid…

Cum sa eviti problemele?

Calatorii in Madagascar cu Paul DROSU

Madagascar – Apus peste Tsingy

Multe sunt obiective, asa ca nu prea ai cum, decat sa nu te duci. Dar pentru restul, sa ai o bine garnisita trusa medicala, sa nu bei decat apa imbuteliata si, oricum, sa ai la tine si pastile de dezinfectat apa, sa fii bine pregatit psihic, sa te feresti cat mai mult de tantari purtand pantaloni lungi si camasi/tricouri cu maneca lunga, dar si esarfe subtiri in jurul gatului, sa folosesti DEET pentru protectia de tantari, sa porti mereu cizmele de cauciuc pana la genunchi pe care ti le dau gazdele si sa le verifici ca nu au vreo gaura, iar inainte sa le incalti sa verifici ca nu au vreo vietuitoare inauntru, sa respecti cu sfintenie toate indicatiile primite, sa ai un bun ghid TOT timpul cu tine, iar in excursiile mai lungi (dar si mai scurte, cum s-a vazut la noi) sa ai cel putin inca un ghid din triburile de indieni care traiesc in zona in care te afli. Si am avut si o Asigurare Medicala deosebita, facuta in vestul Europei, cu un pret pe masura…. Dar si jungla amazoniana este „pe masura”. Din fericire, nu a fost cazul sa apelam la Asigurarea Medicala. Nu ca am fi avut tot timpul posibilitatea de a apela la ea, daca ar fi fost cazul…

Din punct de vedere al nesigurantei „omenesti”, cel mai nesigur mi s-a parut in capitala Madagascarului, Antananarivo (Tana) si in cartierul-oras dinspre aeroport, Ivato. Madagascarul este in primele 2-3 locuri printre cele mai sarace tari din lume, cu criminalitatea destul de ridicata, mai ales in capitala. Noi am evitat posibilele probleme avand ca ghid un localnic, care impunea respect si care stia foarte bine ABSOLUT totul, inclusiv pe persoanele mai „dubioase” care roiau in jurul obiectivelor turistice. Si care avea si un „jaf”de masina care nu atragea cu nimic atentia. Si nu am purtat nimic atractiv, nu am afisat portofele, bani si lanturi de aur la gat, ha, ha. Iar camera video am folosit-o cu multa discretie.

 

 5. Ai intalnit vreodata calatori in situatii complicate ? Ai putea sa ne povestesti cum s-au petrecut lucrurile si care a fost solutionarea lor ?

Nu tin minte sa fi intalnit calatori cu probleme deosebite. Mi-aduc aminte, insa, ca odata, in Seychelles, pe micuta insula La Digue, dupa ce ne intalnisem cu ghidul nostru (unul din cei doar 3 autorizati) pentru a face dificilul si periculosul traseu spre cea mai izolata si salbatica plaja din arhipelag, Anse Marron (dupa cum ii spune si numele, pentru cei care stiu franceza), in timp ce stateam de vorba cu el, am fost intrigat de 2 persoane pe care deja le remarcasem de ceva timp (stiu sa observ foarte bine J), un barbat si o femeie care pareau a fi turisti si care erau foarte dezorientati, parand ca asteapta pe cineva. M-am dus si am intrat in vorba cu ei, constatand ca sunt 2 italieni in voiaj de nunta si ca asteptau si ei un ghid (altul din cei 3 autorizati) pentru a merge tot pe…Anse Marron.  Ghidul pe care il asteptau si care avea si telefonul inchis era, culmea, cel cu care ma gandisem si eu sa merg, dar la sfatul gazdei noastre (cu care ne imprietenisem) de pe insula, l-am ales pe celalat. Era o zi de sambata dimineata si dupa ce l-am consultat si pe ghidul nostru, am aflat ca in seara precedenta fusese o mega-petrecere, iar celalalt ghid ”obosise”destul de mult, asa ca probabil acum dormea dus… Nu ne venea sa ii lasam pe cei doi italieni parasiti asa in mijlocul drumului si dupa ce am mai stat vreun sfert de ora la povesti cu ei, ghidul nostru ne-a intrebat (el fiind ”antamat” numai pentru noi doi) daca am fi de acord sa vina si italienii cu noi, lucru la care ma gandeam si eu. Am fost de acord, bineinteles, si asa ne-am mai facut niste prieteni si toata lumea a fost multumita: italienii ca nu au ramas pe drumuri, ghidul nostru ca a mai castigat un ban in plus si noi ca am facut un bine…

 

Anse Marron in Seychelles. Calator Paul DROSU.

Seychelles – Anse Marron

 

Mai imi vine in minte inca un Italian (iarasi italienii! J ) pe care l-am intalnit, mai demult, pe un atol de corali din Polinezia Franceza. Era in voiaj de nunta, doar ca inainte sa plece reusise sa isi rupa piciorul, prin zona gleznei. Nu a renuntat la voiaj si avea un fel de galos de protectie, impermeabil, pe care si-l tragea pe picior si astfel putea sa intre si in apa lagunei si sa se deplaseze pe nisip. Iar la zborul cu avionul, la imbarcare/debarcare era transportat cu scaunul special pentru persoane cu probleme medicale. Mie mi s-a parut foarte tare sa strabata astfel, dus-intors, jumatate din globul pamantesc.

Si mai mi-aduc aminte ca in Serengeti, in Tanzania, am intalnit pe drum, de 2 ori, un SUV elegant si frumos, dar care nu era facut sa mearga pe drumurile desfundate din Serengeti…asa ca facea pana dupa pana de cauciuc, pana cand a ramas si cu pana si fara roata de rezerva. Ghidul nostru, unul dintre cei mai cunoscuti si respectati din Serengeti, ne-a cerut, la fel, aprobarea sa ii ajute pe cei care s-au dovedit a fi compatrioti de ai lui, un domn care lucra in Ministerul Educatiei tanzanian, sotia lui tanara si draguta, just married cu el si soferul lor de la minister.  Prima data a fost simplu, dar a doua oara, nemaiavand roata de rezerva, ghidul nostru a mai chemat cateva ajutoare si s-a pus pe treaba sa puna la SUV-ul lor roata de rezerva de la 4×4-le nostru, ocazional punand si eu osul sa il ajut. Doar ca roata noastra nu s-a potrivit cu etrierele lor, asa ca dupa ce am stat un bun timp in soare in mijlocul drumului (lucru interzis, in mod normal, caci oricand putea sa te inhate un leu) impreuna cu sotia domnului si, din cand in cand si cu el si ne-am imprietenit dupa ce ne-au multumit de zeci de ori, ne-am suit in masina noastra si am plecat la cativa zeci de km cu roata lor de rezerva sa reparam pana. Apoi ne-am intors inapoi, am pus roata reparata la loc si am mers incet, incet, alaturi de ei, sa nu mai faca si alta pana, pana am iesit din parc.  Drept multumire, cei doi ne-au invitat seara urmatoare la ei, insa, din pacate nu am avut cum sa mergem, caci aveam programate alte intalniri si activitati, dupa care, ziua urmatoare trebuia sa plecam.

Tanzania - calatorii in siguranta

Tanzania

 

In curand, vei putea citi continuarea interviului in 3 parti cu Paul DROSU, calatorul roman ce a fost de 2 ori in jurul globului pamantesc, ce ne impartaseste sfaturi utile despre calatorii in siguranta.


Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

MENIU