A calatori = Dezvoltare personala – Adriana Ritt

Travaling Hawk - Adriana Ritt

A calatori = Dezvoltare personala – Adriana Ritt

1. Cine sunteți Dvs. și de când ați început să călătoriți? De unde a pornit acestă pasiune?

Mă numesc Adriana Ritt și, spre deosebire de majoritatea bloggerilor – în special de travel – sunt…pensionară (peste câteva zile împlinesc 69 de ani). In ultimii cca. 20 de ani de activitate, am fost cadru didactic universitar. Pe internet, puteți găsi descrierea multora dintre călătoriile mele pe blogul de travel personal, Traveling Hawk (Șoimul călător), la adresa travelinghawk.me.

Mi-a plăcut să călătoresc de când mă știu dar nu întotdeauna condițiile au fost favorabile acestei pasiuni. Am vizitat până acum 48-50 de țări. Inainte de ’89, drumurile mele au fost prin apropiere, prin Europa, unde se putea merge în acea vreme: Austria, Bulgaria, Cehoslovacia (în prezent două țări distincte – Cehia și Slovacia), Germania Democrată (RDG), Ungaria, dar mai ales în fosta Uniune Sovietică (URSS), unde am făcut mai multe călătorii mai ales în capitalele statelor componente: cele baltice (Riga, Tallin, Vilnius) sau cele aflate la granița cu Orientul (Tbilisi, Erevan, Baku). La început, toate acestea erau excursii contractate prin OJT (Oficiul Județean de Turism), cu excepția Vienei, unde mergeam în vizită la rude, dar doar din doi în doi ani (numai așa se primea aprobarea de călătorie) și singură, copiii trebuind să rămână acasă, ca o garanție a faptului că mă voi întoarce! Doar așa se putea călători atunci!

Mai târziu, au apărut și acele călătorii, cu “servicii plătite” se numeau, organizate tot prin OJT, în care puteai să-ți stabilești singur itinerariul și durata șederii în fiecare loc, să-ți cumperi biletul de tren (la avion era greu să visezi atunci, datorită costului foarte ridicat pentru posibilitățile noastre financiare, dar și datorită puținelor rute spre care zbura TAROMul. Nu existau pe atunci – pentru noi – low costuri și nici companii aeriene străine prin care să călătorești), iar OJT-ul îți organiza șederea în locurile respective. Cazarea și masa le plăteai aici și primeai vouchere cu care să călătorești. In acest fel am fost atunci, cu o prietenă, într-un mic circuit în fostul RDG (Republica Democrată Germania): Dresda, Leipzig, Weimar, Berlin, Potsdam. Bani puteai schimba și/sau scoate din țară în cantitate foarte limitată.

Se mai putea și să-ți cumperi biletul de tren și apoi, în străinătate, să te cazezi la particulari, despre care aflai prin intermediul prietenilor care mai călătoreau. Am vizitat astfel Budapesta și Praga, pentru prima dată, stând câte trei zile în fiecare.

După 89, când niște ani a trebuit să facem față calvarului vizelor, cu cozi nesfârșite la ambasade și multe condiții de îndeplinit, dar granițele erau – în sfârșit – deschise, stilul călătoriilor și destinațiile s-au schimbat. Cred că nu mă înșeală prea tare memoria dacă spun că abia după anul 2000 călătoriile în afara țării au început să devină, din ce în ce mai mult, ceva obișnuit și ușor de realizat.

 

2. Ce tipuri de călătorii preferați? Cum le organizați (singură sau cu ajutorul unei agenții) și după ce criterii alegeți destinațiile?

Cred că tipul de călătorii preferat depinde, întotdeauna, de mai multe variabile precum personalitatea, temperamentul, înclinațiile, vârsta și, desigur, bugetul, fiecăruia. Asta înseamnă și că genul de călătorie se poate schimba în timp. Unii, printre care mă număr, au sau au avut și șansa de a călători datorită naturii serviciului. In perioada 1992-1999 m-am deplasat mult în Europa dar și în SUA, prin intermediul unor proiecte internaționale la care am participat. Am folosit mereu aceste ocazii pentru a vizita, în weekenduri, și alte localități decât cele în care îmi desfășuram activitatea legată de proiect.

Personal, prefer să-mi organizez singură călătoriile și în mare parte dintre acestea am fost singură, încadrându-mă la categoria numită pe bloguri, “solo female traveler”. Aceste călătorii sunt mult mai ieftine (mai ales în cazul țărilor îndepărtate) și, în plus, stai cât vrei, unde vrei și vizitezi ce vrei. Sunt criterii foarte importante pentru mine. N-am nevoie nici de 4-5 stele, nici de all inclusive sau restaurante fancy, ceea ce scade mult costul unei călătorii.

Cum îmi aleg destinațiile? Ca orice om bolnav de hoinăreală, am avut și eu o listă de locuri pe care doream să le văd “cândva” și încă continuă când primesc informații noi și atrăgătoare. Lista aceasta s-a format, în cazul meu, în timp, prin lecțiile de geografie și istorie, apoi multă literatură de călătorie, emisiuni dedicate TV și, la urmă, internetul. Fiindcă aveam deja o vârstă când am început să-mi extind orizontul și poate și firea mea e așa, adică aventuroasă doar între anumite limite, nu m-am aruncat spre locuri periculoase din punct de vedere geo-politic sau altfel, plăcându-mi mereu să merg la sigur, pe cărări umblate și de alții, chiar dacă nu neapărat de compatrioți. Tocmai acea calitate de femeie-călător solitar m-a îndemnat și ea la oarece prudență.

Imi place însă să merg și în locuri care nu sunt neapărat pe lista de “to do things”. Nu încerc să imit pe nimeni, îmi urmez doar curiozitățile proprii.

 

3. Care a fost cea mai „periculoasă” destinație în care ați ajuns și cum ați încercat să vă „protejați”?

După cum am spus și mai înainte, nu mi-am ales destinații periculoase. Aa, că unii au zis că nu e bine să merg singură în țări în care e dificil uneori să te înțelegi cu oamenii sau unde multe sunt diferite de ceea ce știm noi, precum în China, Coreea de Sud, India sau Japonia, este altceva. Chiar dacă și localnici din țările respective, aflând că sunt singură, mi-au spus că sunt curajoasă, cred că acest lucru se datora neobișnuitului situației – pentru ei – și nu existenței unui pericol real.

Un “pericol” comic până la urmă, care a fost doar imaginar și pe care l-am relatat și pe blog, a fost o călătorie de vreo 40-45 km cu taxiul în China, în zona Shanghai, pentru a vizita o mănăstire. Eram cu soțul meu, nu chiar singură, dar șoferul nu vorbea decât chineza și când am văzut unde ne scoate și pe unde ne duce și, mai ales, că refuza să oprească și să ne lase pe loc, ne-am cam speriat și ne-am făcut diverse scenarii cauzate de o imaginație prea bogată și prea multe thrillere vizionate…Până la urmă însă omul ne-a dus doar la destinație!

 

4. Când călătoriți în zone “exotice”, de unde vă informați despre maladiile din regiune? Consultați un medic înainte, vă bazați pe informațiile oferite de agențiile de voiaj sau folosiți internetul? Sau poate sfatul prietenilor…?

Nu am fost în zone “exotice”, în sensul existenței unor boli endemice sau a unor epidemii.

Depinde și cum definești cuvântul exotic. Pentru unii, sunt “exotice” călătoriile la Macao, Kyoto sau Bangkok, când ele sunt – de fapt – destinații turistice absolut obișnuite. Agențiile noastre de turism au încetățenit acest termen pentru a vinde călătoriile spre locuri mai puțin accesibile românilor dar este vorba, mai ales, de preț și nu de condiții/situații deosebite cu care s-ar confrunta turiștii acolo.

Informația de bază o iau de pe internet.

 

5. Ați avut vreodată probleme de sănătate pe durata unei călătorii? Sau cineva din grupul cu care călătoriți? Cum ați rezolvat-o?

Nu am avut asemenea probleme.

 

6. Cum vă planificați călătoriile în general? Care sunt sursele dvs. de “inspirație”? Luați în calcul și eventuale probleme de siguranță/securitate atunci când alegeți destinația și locul de cazare?

In general, majoritatea informațiilor le iau de pe site-uri naționale ale țărilor pe care urmează să le vizitez, blogurile unor călători reputați sau “specializați” pe anumite țări, site-uri dedicate precum TripAdvisor. Desigur, îmi procur întotdeauna și ghidurile turistice necesare. Din categoria acestora, prefer seria DK Eyewitness Travel Guides. Referitor la informațiile de pe forumuri sau FaceBook (deși de multe ori le caut și pe acelea) am rezerve, fiindcă mulți dintre cei care scriu acolo fie fabulează (ca să nu spun altceva), fie omit detalii importante și/sau specifice, generalizând sau dimpotrivă, particularizând prea mult. Acel tip de informații le folosesc doar pentru tabloul general. De multe ori și YouTube mă ajută să decid dacă mi-ar plăcea/interesa sau nu un anumit loc.

Consult întotdeauna și site-ul M.A.E. după ce-mi aleg o destinație dar mai ales pentru a mă informa asupra situației geo-politice din țara respectivă, la momentul călătoriei. Deci, probleme legate de siguranță.

Cel mai bine este să te conduci după regulile bunului simț, care îți spun să nu te expui unor situații periculoase, adică să nu mergi în anumite cartiere, mai ales la anumite ore și mai ales singur!

 

7. Cumpărați o asigurare medicală/de călătorie înainte de plecare? De ce?

Da, cumpăr dar, sinceră să fiu, nu știu de ce. Poate fiindcă, cu ani în urmă, nu puteai ieși din țară dacă nu o aveai și a rămas un fel de obișnuință… Asigurarea în sine nu costă prea mult, chiar și pentru vârsta mea (cu cât înaintezi în vârstă, este mai scumpă). In realitate, aceste asigurări nu te acoperă deloc pentru bolile cronice (cazul meu) și, pentru a-ți da banii, îți cer tot felul de dovezi care te pun pe drumuri și uneori și costă! Pentru accidente, îți recuperezi banii abia după ce te întorci în țară (și, desigur, produci dovezile necesare), acolo, în țara străină, trebuind să plătești tu, din buzunar, costul unui tratament sau spitalizări. Cunosc multe persoane care, mai ales pentru călătorii în Europa, nu își cumpără asigurare. Nu spun că acesta este cel mai indicat procedeu dar, fiecare judecă pentru sine, ținând cont – evident – și de problemele pe care le are.

 

8. Atunci când vă faceți bagajele, lăsați un loc aparte și pentru medicamente, creme și alte produse ce pot fi utile de-a lungul călătoriei sau le cumpărați din locurile în care călătoriți, în caz de nevoie?

Aa, ăsta este pentru mine personal un capitol foarte important! După cum am spus mai sus, sufăr de boli cronice, deci am o anumită medicație pe care trebuie să o respect, zilnic. O primă observație aici: sunt țări care solicită să ai rețetă pentru medicamente în cantități mai mari (afla mai multe in aceasta parte a site-ului). Acest lucru îl afli dacă citești pe site-ul național care sunt condițiile de intrare în țară. Chiar dacă nu se cere așa ceva, când călătoresc în afara Europei, iau cu mine nu doar medicamentele, ci și prospectul medicamentului (componența sa), care se găsește în cutie. Nu mi s-a solicitat niciodată, nicăieri dar prefer să fiu precaută. Anumite substanțe din componența medicamentelor sunt considerate, în anumite țări, droguri (este mai ales cazul barbituricelor) și deci interzise, e bine să te ferești.

Altă observație ar fi aceea că, în străinătate, medicamentele sunt, de obicei, foarte scumpe și nu doresc să tai din cheltuielile alocate altor scopuri, pentru a le cumpăra acolo. In plus, se solicită rețete și tu nu știi de acasă pentru care anume! Astfel, acum vreo 2-3 ani, mi s-a cerut în Polonia rețetă pentru Fastum Gel, pe care îl cumpăr la noi fără! Am avut ghinionul să-l fi uitat acasă, așa că a trebuit să mă descurc cu Voltaren, pe care l-am primit fără rețetă.

In plus, dacă în Europa, denumirile medicamentelor sunt cam aceleași, în China, India sau Thailanda trebuie să explici cum te pricepi simptomele pe care le ai și cam ce ai vrea, lucru nu întotdeauna ușor de făcut fiindcă nu întotdeauna găsești un farmacist care vorbește limba engleză! Deci, e mai bine să îți duci de acasă ce știi că îți trebuie sau că ar putea să îți trebuiască.

De aceea, înainte de a-mi face bagajul, îmi fac (între altele) și o listă de medicamente de luat cu mine. Lista începe întotdeauna cu medicamentele necesare, obligatorii și apoi cu cele care ar putea să-mi fie de folos pentru dureri de cap sau de gât, diaree/constipație, cârcei, criză de fiere/rinichi, arsuri, etc., leucoplast și fașă sterilă pentru mici accidente. Nu-mi lipsesc din bagaj, ca prim ajutor, Antinevralgic, Decasept, Ranatidin, Rowachol, Imodium, Saprosan, NO-SPA.

Medicamentele obligatorii le iau cu mine în cabina avionului, pentru a mă proteja de o eventuală și nedorită pierdere a bagajului. Dozele necesare le am în buzunar, pentru a le lua la orele potrivite, în timpul zborului. Restul, merg în bagajul de cală.

 

9. Ați călătorit și în țări în care se aplică anumite “legi locale” ce trebuiesc respectate și de către turiști (țări arabe, călătoria în luna Ramadanului, etc.)? Cum s-au petrecut acele călătorii? Aveți ceva sfaturi pentru turiștii ce vor experimenta astfel de momente?

Am călătorit în țări arabe și musulmane (nu toți musulmanii sunt arabi) dar acolo regulile de respectat se referă mai ales la îmbrăcăminte și mai ales pentru femei. In multe țări, precum India sau Thailanda, aceste reguli sunt legate mai ales de vizitele la templu, unde nu poți merge îmbrăcată ca la plajă! La urma urmei, este și o chestiune de bun simț, din păcate nu întotdeauna respectată de turiștii străini, mai ales de către cei care nu înțeleg sau nu le pasă de cultura și/sau religia predominantă a unei țări. Până la urmă, nu se întâmplă nimic, îți atragi doar niște priviri mustrătoare sau mișcări dezaprobatoare din cap dar ar trebui să te gândești și la impresia pe care o lași ca reprezentant al altei culturi, nu?

Din pregătirea pentru călătorie ar trebui să facă parte și informarea cu privire la aceste reguli. In unele țări sunt mai stricte, în altele mai lejere (ex. în Iran e obligatoriu ca femeile să aibă capul acoperit peste tot, chiar și în autocar, pe când în Malaezia sau Tunisia acest lucru nu este obligatoriu). Intr-un templu budhist, nu te așezi niciodată cu tălpile picioarelor (încălțămintea o lași, obligatoriu, la ușă) spre zeitate, fiindcă este o ofensă. Sunt locuri în care nu poți intra în timpul serviciului religios, ești oprit chiar cu vehemență (mi s-a întâmplat la Singapore, la un templu musulman unde, din neatenție, nu mi-am dat seama că este în curs de desfășurare).

Peste tot trebuie să manifești grijă când faci fotografii ale credincioșilor: nu trebuie să fie prea vizibilă intenția ta (folosește mai bine zoom-ul din dotare) – templul este în primul rând un loc de reculegere, de rugăciune, abia la urmă și doar pentru străini, un obiectiv turistic. Nu e bine să abuzezi de toleranța oamenilor.

Nu am călătorit în perioada Ramadanului, dar am reținut demult ideea că este o manifestare neindicată mâncatul pe stradă în acea perioadă, când alții postesc zile întregi.

Turiștii (în caz că nu știu acest lucru), nu trebuie să se aștepte la carne de porc în țările musulmane sau la băuturi alcoolice, care se găsesc restrictiv, în anumite locuri doar. Sunt țări în care nici nu este permis să intri având la tine băuturi alcoolice. Iranul este o astfel de țară și spun asta fiindcă știu că mulți români duc cu ei în călătorii și câte o sticluță de “tărie”.

Ca sfat general pentru orice călătorie, în orice țară, repet ce am mai spus deja, ghidați-vă întotdeauna după bunul simț și respectați-i pe ceilalți!

 

10. Ce părere aveți despre proiectul SafeTravels.ro?

Safe Travels mi se pare un proiect util, încercați să-l popularizați cât mai mult! In special tinerii, cei care acum încep abia să călătorească au nevoie de informațiile pe care le găsesc aici.

Vă doresc succes!


1 comment

  • Dna Adriana,sunt fericita ca v-am cunoscut personal,ca suntem prietene pe facebook de mult timp.Citesc cu mare drag si atentie articolele dvs de pe blog si nu numai.Va felicit pentru frumoasa viata pe care o aveti.Sper cat mai multe situl sa va ia interviuri.Sunteti o femeie deosebita de la care oamenii pot invata multe.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

MENIU